Din nou pe malul Prutului...   

E sfarsit de august.Soarele inca arunca pe pamant raze fierbinti. Pentru ca am primit ajutorul banesc trimis de Smaranda prin colecta facuta in Atlanta (900 $), cat si prin sprijinul Marianei si a Monicai (cate 100 lei), am plecat la drum spre satul de la capatul lumii., sa ducem din partea UNIFERO ajutorul pentru sinistrati. Hotarasem cum sa oferim  banii; mai intai, ne-am oprit la un market din Dorohoi, unde impreuna cu Daniela Tomniuc, am cumparat produse alimentare ca nu mergem cu mana goala: cozonaci, paine, batoane de salam, hartie igienica, sevetele, dulciuri. Pe drum, la 20 km de tabara sinistratilor s-a pornit o furtuna naprasnica: tunete, fulgere, grindina , vant puternic si vizibilitate zero. Nu aveam decat sa ne grabim spre destinatia noastra. Ploaia a continuat si dupa ce am ajuns in tabara cu module unde locuiesc sinistratii. Am batut la nr 15 si ne-a deschis  batrana Corina Pamantasu Robinschi de 83 de ani. Ne-a recunoscut si i-au dat lacrimile ca nu am uitat-o. S-a bucurat mai ales ca poate sta de vorba cu noi. Ne-a povestit printre lacrimi ce-a mai facut de cand nu ne-am vazut. Din casa ei din vale n-a mai ramas nimic, molozul a fost luat dar noua casa nu stie cand i se va face. In modul cu ea sta si batrana Ciucur Aspazia de 73 de ani. Cele doua povestesc de vremea cand erau la casa lor, la cat au muncit si cat de repede au pierdut totul. Dupa ce le oferim pachetele cu alimente, ne luam ramas bun si intram alaturi, la batrana Caruceriu Viorica de 70 de ani ce locuieste aici cu 2 fete care au avut si ele casele prabusite, si cu un nepotel de 4 ani. Am lasat si aici pachete cu alimente, precum si jucarii pentru cel mic si cateva hainute. Doamna Viorica plange si spune ca-i este foarte greu, dar e convinsa ca bunul Dumnezeu n-o va lasa. Are in mana o icoana la care se roaga mereu. Tot aici in tabara am cautat familia Brumar cu 5 copii carora le-am dus alimente si dulciuri.

Am colindat apoi ulitele satului si am ajuns la familia Jitarasu. Batranul era plecat dupa medicamente, am gasit-o pe doamna Jitarasu; vazand pe ce vreme am ajuns ne-a  comparat cu Ana lui Manole din balada, pe care nici vantul si nici ploaia nu au intors-o din drum. Am intrat sub sopronul unde locuiesc, ne-am asezat si a inceput sa ne spuna ca unor oameni dragi, necazul. Cineva  le-a promis ajutor pentru noua casa, dar din pacate a ramas doar la promisiune. Statul le va aduce materiale de constructie si de indata se vor apuca de treaba. Am lasat-o pe batrana in poarta urmarindu-ne cu privirea si am pornit catre casa fam Ratiu, directoarea scolii; din pacate nu am gasit-o acasa.

Pe unde am fost am lasat si bani, dar pentru a nu risca sa le fie furati, nu am lasat intreaga suma planificata. Oamenii batrani ne-au spus ca nu au de unde sa-si cumpere ceva chiar daca au bani; de asta am hotarat pe loc ca data viitoare sa cumparam obiecte de care au nevoie:o masa pentru cele 2 batrane si rechizite pt scolarii din familia Brumar cu 5 copii.

Se pare ca norii s-au risipit. Se insereaza si ne  propunem sa ne intoarcem. Am vorbit la telefon si cu famila “finului”Unifero. Botezul va avea loc pe 26 octombrie, data la care vom participa la botez si-i vom duce trusoul promis.

Privim catre Prut ; vine involburat si tulbure. Satenii asteapta construirea caselor cat mai grabnica, mai ales ca iarna bate la usa .

Plecam spre casa cu inima plina de bucuria unei zile in care am adus o raza de lumina sinistratilor din Radauti Prut.

Multumirile noastre celor care ne-au ajutat sa facem aceasta bucurie.

Multumim Unifero!

Multumim Smarandei! Multumim Marianei si Monicai!

Minodora Topala, 30 august 2008