Raport de deplasare de la Minodora Topala( postat -Mariana Gusetu)

Lumea de la capatul tarii…
Inca de ieri am inceput pregatirile pentru intalnirea cu oamenii din lunca Prutului.  
De dimineata, impreuna cu Marioara Popa am cumparat 10 capoate si 10 perechi de papuci. Ne gandeam ca vom lumina pentru cateva clipe suferinta celor sinistrati. Azi m-am trezit de dimineata, asteptand cu nerabdare masina si pe colegele mele voluntare UNIFERO, Dana Tomniuc si Lili Curecheriu. La ora 9 eram deja in Dorohoi, ne-am intregit echipa si am pornit la drum. Dana a venit insotita inca de 2 voluntari si produse de imbracaminte si alimentare in valoare de 350 ron. Marturisesc ca inima imi batea
cu putere. Auzisem si vazusem destule imagini la TV, dar stiam ca
impactul direct va fi altul.
Drumul mi se parea nesfarsit, nu erau decat 90 km ce ne desparteau de satul in suferinta. Pe vremuri localitatea a fost targ evreiesc, cunoscand o dezvoltare infloritoare dupa 1870. Iata in drum indicatorul localitatii Horodistea, locul cel mai nordic al tarii, acolo unde sta harta in cui. Emotii… Inca nu am ajuns pana acum pe aceste locuri. Marioara, colega care ni s-a alaturat in lucrarea
noastra, ne spune cate ceva despre oamenii locului: gospodari , cu
bun simt si cu credinta in Dumnezeu.

Intram in localitatea Radauti Prut! Privelistea e dezolanta! Ca dupa razboi! Dar nimeni dintre noi nu stie cum a fost atunci, dar credem ca mai rau ca la razboi nu se poate!! De o parte si de alta a drumului se vad case cazute, mormane de moloz, acoperisuri care asteapta zidurile sa se ridice, oameni tristi si ingandurati. Satul e plin de masini din toata tara:IS, SV, TM, B. Au venit cu saci de haine, cu produse alimentare, apa minerala. Au venit sa daruiasca din putinul sau prea plinul lor! Cei care primesc se simt stanjeniti, par stangaci, multumesc cu lacrimi in ochi. E atata tristete in ochii lor! Casele au fost acoperite de ape 3 zile, iar dupa retragerea Prutului zidurile s-au prabusit! Oamenii s-au refugiat pe dealurile din imprejurimi iar cand au revenit la casele lor n-au mai putut recupera nimic. Malul acoperise si inghitise bruma lor de avere. Ne ducem intai la primarie sa ne prezentam . Secretara ne spune ca primarul este la tabara, locul unde sinistratii locuiesc in modulele trimise de guvern. Ne indreptam intr-acolo. Tabara este asezata pe o inaltime la marginea localitatii. Acolo, intr-o baraca mai mare reprezentantii primariei preiau ajutoarele. Noi am preferat sa le oferim personal. Am gasit-o aici pe Corina Pamantasu, batrana de 86 de ani, care cu lacrimi in ochi ne spune ca oricum nu mai spera sa aiba casa ei, nu mai are pe nimeni si singura ei scapare e moartea! I-am oferit haine si papuci ne-a multumit si s-a rugat ca Dumnezeu sa le dea sanatate celor care se gandesc la oamenii nevoiasi ca ea. Tot in tabara dam peste alte 2 persoane in varsta si bolnave care se bucura de darurile aduse. Il gasim aici si pe veteranul Sanduc Neculai, are 80 de ani si a fost inundat de 3 ori pana acum. Cu toate astea e optimist si crede ca Dumnezeu il va ajuta si de data asta.
Aici il gasim si pe subprefectul Salgau David care supravegheaza ca ajutoarele sa ajunga la sinistrati si verifica in ce masura firmele de contructie sunt la datorie, la ridicat malurile de moloz din gramezile ce alta data erau case aratoase. Cu el am discutat despre prioritatile pe termen mai lung:vine toamna, iarna, oamenii vor locui inca in aceste module, au nevoie de calorifere electrice, de frigidere, aparate radio, tv,aragaze. Statul ii va sprijini cu bani si materiale de constructie, dar casele nu vor fi gata, e nevoie de alte locuri de casa, aici in lunca nu mai pot fi refacute sau reconstruite.
Ne continuam drumul prin satul fara case, o luam pe o ulita laturalnica, ajungem asa la familia Jitarasu Nistor , 71 ani si Lucretia 68 ani. Stau ca doi copii si privesc la ce le-a mai ramas. "Locuiesc" acum sub un sopron unde se inghesuie o multime de lucruri. Sunt bucurosi ca au salvat animalele; ne spun ca au primit promisiunea unui primar dintr-o comuna vecina ca le va recontrui casa, un licar de speranta le lumineaza fetele.Ii lasam cu promisiunea ca vom mai trece pe la ei.
Ne continuam drumul si ne oprim la o alta poarta unde dupa gard se mai vede doar un morman de moloz. Aici locuieste inca o familie de profesori, ea, Viorica Rautiu, director al scolii din sat de peste 20 de ani. Ce credeti ca a facut in seara potopului? A alergat la scoala sa salveze arhiva si documentele scolare. Cand s-a intors n-a mai avut unde.Toata gospodaria ii era acoperita de ape. A stat 3  zile pe deal si cand a revenit la casa ei, dupa retragerea apelor n-a mai gasit decat pereti cazuti si un strat de mal care i-a distrus biblioteca valoroasa si mica ei gradina botanica la care tinea f mult. Fata ei cea mica avea planificata nunta in septembrie; dar unde s-o mai faca? O va amana? Inca nu stie!
Apele Prutului au crescut cu 11m peste nivel, in 3 ore totul era acoperit de panza de apa. Oamenii sunt inca in stare de soc, marturisesc ca si noi, echipa de voluntari am suferit alaturi de sinistrati. Peste sat plutea un miros cadaveric, greu si apasator! Prutul se vedea linistit dar prognozele meteo anunta din nou cod galben si cote de peste 6 m peste limita normala. Oamenii nu se sperie , stau aici in calea apelor! Unii au inceput sa repare acoperisul caselor care sunt inca in picioare, putine la numar in comparatie cu cele naruite complet!
Azi dimineata la primarie a venit un tanar care a amanat starea civila pe motiv ca viitoarea sotie a nascut aseara un baietel. Cu siguranta, data viitoare ii vom duce trusoul pentru botez. el nu stie ca s-a nascut intr-un moment cand casa lor nici nu exista dar parintii au speranta ca totul va fi bine.
Pe langa lucrurile procurate din donatii, de la Dorohoi s-au oferit pachete cu alimente. jucarii, ghiozdane, saci cu haine.

E trecut de amiaza! Cerul se intuneca si primii stropi de ploaie ne anunta ca vremea se schimba! Plecam spre Botosani cu bucuria unei fapte bune pe care tocmai am facut-o in numele organizatiei UNIFERO.
Cei de la primarie sunt bucurosi ca am ajuns pe la ei.Intre timp l-am intalnit si pe primar, era preocupat de locurile de casa pe care trebuie sa le caute pentru noile amplasamente.
Iesim din sat, ploaia ne insoteste , ne gandim la cei care sunt fara acoperis !! Totusi in asemenea momente am vazut destula solidaritate! ! E un lucru extraordinar, sa poti oferi fara sa astepti recunostinta cuiva, sa stii ca pentru cateva clipe ai inseninat viata cuiva.
In masina ne facem planuri pentru viitoarea intalnire cu cei din lunca Prutului.
Cu siguranta vom reveni sambata viitoare cu mai multe lucruri
pentru ca suntem asteptati!

10.08.2008
Buna ziua!

           Ma numesc DANIELA TOMNIUC si sunt reprezentanta UNIFERO   de la DOROHOI. Am fost implicata in actiunile umanitare din 9 august 2008 de la RADAUTI-PRUT,alaturi de dna MINODORA TOPALA si vreau sa va anunt ca suma afisata in dreptul nostru este mai mare,ea reprezentand  doar suma de la Botosani la care se adauga 350 ron de la grupul de sponsori de la DOROHOI+ IEZER, bani din care s-au facut 12 pachete cu mancare (1 paine,1pateu,rosii,2 buc. friptura,1/2 baton salam,oua fierte,banane,biscuiti,ciocolata,suc) de prima necesitate,10 pachete doar cu dulciuri pentru copii si sosetele noi  ,5 pachete cu jucarii si rechizite pentru scoala si 5 saci de haine ,lenjerii,sapunuri si pijamale.Si actiunile noastre nu se opresc aici.Vom fi alaturi de dna Minodora Topala si la actiunile urmatoare ,afisand  rezultatele activitatilor noastre pe acest site.Multumim ca sunteti alaturi de noi!
                                               Cu respect,
                                                         Daniela Tomniuc~Dorohoi
(postat Mariana Gusetu)