UNIFERO SĂRBĂTOREȘTE IA ROMÂNEASCĂ!

 

Ziua Universală a Iei este sărbătorită, în fiecare an, pe 24 iunie, pentru a promova cămașa din pânză topită împodobită cu broderii impresionante, care amintește de lada cu zestre a bunicii. Bluza tradițională românească este celebrată de români odată cu Sânzienele și cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul în fiecare an în luna iunie.

Comunitatea „La Blouse Roumaine” a propus, în 2013, ca ia să devină brand de țară. În același an, a organizat, pentru prima oară, Ziua Universală a Iei în ziua sărbătoririi Sânzienelor. În scurt timp, evenimentul a devenit global, peste 50 de țări de pe șase continente avându-l trecut în calendar pentru a promova bluza tradițională cu o istorie de sute de ani și obiceiurile românești.

În 2015, primarul din Washington D.C, SUA, Muriel Bowser, a proclamat ziua de 24 iunie drept „Ziua Universală a iei”, datorită eforturilor comunității românești din capitala Statelor Unite și a Ambasadei României la Washington. În acest fel, bluza românească este recunoscută ca un simbol internațional al culturii române și o sursă de inspirație pentru creatorii de modă din lumea întreagă.

Bluza, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic și este împodobită cu broderii în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și cu mărgele sau paiete.

Elementele de bază în compoziția iei sunt umărul (cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).

Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta pe meleagurile locuite de români de la Nistru până în Banatul sârbesc. În Moldova s-au purtat în special râurii costișați/ chezuri/ piezuri – adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive mari și late, cu nume specifice, pentru Muscel “codri”, “șerpeasca”, etc. Pe ambele maluri ale Oltului și în Oltenia, s-au purtat mai mult râurii “înfurcați” ca niște ramuri (furci) care pleacă dintr-un ax de simetrie numit “cosoi”. În Gorj apare tipul de râuri numiți “săbiate”; cosoiul dispare și fostele ramuri sunt acum benzi evidente, care se întâlnesc pe centrul mânecii, în unghi. Culorile joacă un rol aparte în costumul popular tradițional. Însemnătatea lor pe ie ține de regiunea din care provin cei care o poartă dar, mai ales, de vârstă și de rangul social.

Ia tradițională românească a inspirat nu doar pictori renumiți (Matisse) și înaintea lui frescele de sute de ani de la mănăstirile noastre, ci și creațiile vestimentare ale unor designeri celebri. De exemplu, Yves Saint Laurent a creat, în 1981, o întreagă colecție inititulată „La blouse roumaine”. Exemplul său a fost urmat și de Jean Paul Gaultier și de Kenzo. Designerul Tom Ford a reinterpretat ia din zona Sibiului, cu broderii negre. Bluza tradițională a fost purtată de cântăreața Adele, în martie 2012, în numărul american al revistei Vogue.

Odată cu sărbătoarea iei românii așteaptă cu mare bucurie  încă două sărbători: Sânzienele și Sânpetru de vară, ambele sărbători fac parte dintr-un scurt ciclu considerat de renaștere rituală a timpului, nu întâmplător aflându-se în preajma solstițiului de vară, una din cumpenele prin care trece, personificat desigur, anul născut în noaptea Sfântului Vasile. Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra. Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.

Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor. Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac. Reprezentarea lor grafică în cărțile despre legende românești aduce din nou ia în prim plan.