Prezentarea Doamnei Tatiana Vlad-Guga

O zi frumoasa de vara, privelisti de vis... asa cum o tanara poeta romanca a scris in secolul trecut: ...”intre un fluviu imens - fluviul rege - si muntii ale caror paduri sunt pline de mister, un colt cu flori aurii luminoase, daca spui vazand acest colt: este paradisul, pamantul lui Dumnezeu, este tara binecuvantata, Muza, tu vei spune adevarul: pentru ca aceasta este Romania!” (3.oct.1885 – Iulia HAJDEU)... La Vatra-Dornei, am cunoscut o persoana de neuitat. Doamna Tatiana Vlad-Guga, profesoara in acest oras, o personalitate deosebita: ma impresioneaza mult ideea de a scrie ce aud, de pe discul aparatului de filmat. Era intr’o dupa-amiaza de iunie cand Doamna Tatiana Vlad-Guga – profesoara, poeta si Presedinta de Onoare a Societatii Academice „Arboroasa”- a acceptat sa-mi povesteasca momente traite intr’o perioada de suferinta si de hartuiala a intregului popor roman…

Sa traiesti o viata, cu sufletul plin de o dragoste dureroasa si dor de tara... sa trebuiasca sa te intorci din cand in cand in locurile dragi, pentru ca... in afara de mormintele parintilor ai mai lasat acolo, o bucatica de suflet, care te chiama, te chiama... Doamna Tatiana Vlad-Guga insa, nu s’a lasat niciodata coplesita de aceasta mahnire profunda, pentru ca a transformat-o in creatie: a scris. A scris poezii de o mare sensibilitate, aproape tamaduitoare... Citind versurile acestei poete simti ca ti se indulceste aleanul, domolindu-ti acea durere surda cu care va trebui sa traiesti pana la sfarsit... pentru ca...vorba poetului: „minuni in vremea noastra nu vad a se mai face”... ca un Stefan cel Mare nu va putea reveni curand pentru a face dreptate! Iata ca am spus adevarul: „De jale cuprinsa,/ Paream o invinsa/ Dar Domnul de Sus,/ In mana mi-a pus/ Crenguta de tei/- creion si condei -/ Sa lupt cu misei/... (Act de creatie)

Doamna Tatiana Vlad-Guga mi-a istorisit viata sa cu o voce calda, ca o marturisire: au fost momente de o adanca traire si simtire romaneasca. (Am gasit chiar convingeri asemanatoare... ca de ex.: 8 martie – sarbatoare comunista!)

Ce sa va spun... eu sunt foarte batrana: m’am nascut in 1924”... cu o simplitate uimitoare. „Nu m’am nascut in nordul Bucovinei ci intr’un sat care se chiama Balaceana, aproape de Suceava, in Judetul Suceava. Tatal meu a fost preot. Mama se tragea dintr’o familie vestita de romani: se chema VORONCA . Acel Voronca de care imi amintesc, era frate cu bunicul: Zaharia Voronca. Era preot si era prieten cu Ciprian Porumbescu din vremea studentiei. Au participat la sarbatoarea lui Eminescu de la Putna.”

In cateva cuvinte mi-a spus o intrega istorie : BUCOVINA, tinut de o nespusa frumusete cu manastiri, cu vestite ctitorii de voievozi si mari boieri moldoveni, unele cu culorile lor specifice de ex. :Voronet – albastru; Humor – rosu; Sucevita – verde; Moldovita – galben; Arbore – combinatie de culori... Tot in Bucovina se inalta manastirea Putna, cea mai de vaza dintre manastirile ridicate de Stefan cel Mare si Sfant. In Bucovina au trait, au visat si au slujit oameni de cultura de prima marime, printre care : Aron Pumnul, om de cultura, prof.de literatura romana si unul dintre sefii revolutionarilor din 1848, Dionisie Olinescu, arheologul si cronicarul vietii stiintifice, Euxodiu Hurmuzachi istoric, Dimitrie Onciul, istoric (1856- 1923) membru titular al Academiei Romane; scriitorul si istoricul Teodor Stefanelli care a contribuit la punerea in functiune a Societatii Academice Arboroasa...; folcloristul Simion Florea Marian, scriitorii Iraclie Porumbescu si Constantin Morariu, pictor Epaminonda Bucevski si compozitorii: Ciprian Porumbescu, Tudor Flondor, Eusebiu Mandicevski. Tot in Bucovina, pe care a pomenit-o mereu cu o profunda iubire, a copilarit si a scris Mihai Eminescu. Dar... va trebui sa ne intoarcem putin in istorie, pentru a intelege mai usor aceasta perioada :

Pana in anul 1775, cand a fost rapita de austrieci, Bucovina nu a avut o istorie deosebita de cea a Voievodatului Moldovei, din care a facut parte in tot Evul Mediu. A fost locuita din cele mai vechi timpuri de geto-daci, mostenita fiind de urmasii acestora, românii. In impartirea administrativa a Moldovei medievale, acest tinut se numea Tara de Sus. Denumirea de Bucovina adoptata oficial odata cu inceputul administrarii habsburgice, nu e decat o varianta, romaneasca dar si slava, pentru Tara Fagilor sau Faget, cum o mai numeau romanii. Pana cand numele de Bucovina s’a impus, o vreme s’au folosit denumiri mai vechi: Tara de Sus/Tara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun si Arboroasa. Aceasta ultima denumire a fost reafirmata de un grup de studenti din Cernauti, in frunte cu Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu si Teodor Stefanelli care au creat Societatea cu acelasi nume in anul 1875. In veacul al XIX, in Bucovina au imigrat numerosi straini din Galitia, astfel incat, in jurul anului 1880,in unele localitati romanii au fost depasiti numeric de acestia. Politic, pana in 1848, bucovinenii aveau doar 8 reprezentanti ai lor, deputati in Parlamentul de la Viena, aveau drepturi egale, participare la dezbateri, discursurile celorlalti parlamentari le erau traduse in romaneste. In urma unui Memorandum al bucovinenilor din 1848, incepand din 1849 au obtinut un statut de autonomie a Bucovinei in Imperiul Austro-Ungar, la titlurile imperialeale Imparatului Franz-Iosif adaugandu-se si acela de Mare Duce al Bucovinei. A fost creata Dieta Ducatului Bucovinei care s’a intrunit pentru prima oara la 6 aprilie 1861, unde erau reprezentate toate minoritatile, iar romanii detineau majoritatea. Astfel, Presedintele Dietei, Euxodiu Hurmuzachi, a devenit maresal al Bucovinei. Prin rezolutia imperiala din 26 august 1861, Bucovinei i s’a acordat dreptul de a avea un drapel in culorile albastru si rosu dispuse vertical, avand la mijloc stema cu capul de bour, precum si drepturile cuvenite statutului de Ducat al Imperiului Austriac.