BUCOVINA DIN INIMA MEA
Străvechi pământ românesc, Bucovina nu este doar locul unde ne-am născut și trăim, ci o stare de spirit care ne însuflețește permanent, o parte a ființei noastre. Istoricii ne recomandă să folosim denumirea de„ Țara de Sus a Moldovei” și le dăm dreptate ,pentru că termenul de Bucovina, „Țara Fagilor”, i-a fost atribuită de vremenlnici stăpânitori. Dar o parte a acestui ținut a rămas sub alt stăpân, trupul său împărțit„ pe două hărți ”, cum rostește, cu jale, academicianul Vasile Tărâțeanu, fiind, nu se știe până când, o rană deschisă. Cum să spui „ Țara de Sus”când știi că este o țară de mai sus, trăind cu durerea de a nu fi acasă, deși este acasă?
Numele de Bucovina,de o sonoritate aparte , exprimă o realitate.Ținutul este într-adevăr o țară a fagilor cu coroane bogate, suflând în toamne cu aur și arămiu printre verdele întunecat al brazilor ce-și trimit vârfurile spre cer. Un joc de ape mai mari sau mai mici, mai liniștite sau învolburând în dorne, printre munți: Siretul, Prutul, Suceava, Moldova, Bistrița Aurie, Dorna, ș.a. scaldă acestă țară de margine. O puzderie de sate care se îmbracă în haine din ce în ce mai noi, dar străduindu-se să-și păstreze individualitatea, vorbesc despre hărnicia și mândria oamenilor Bucovinei. Orașele mai păstrează urme ale falei de odinioară, clădiri vechi și impunătoare rezistând modernizării și tăvălugului timpului. Excelează Cernăuțiul, cu acoperișurile scânteietoare ale clădirilor ce aparțin Reședinței Mitropolitane( astăzi, Universitatea Națională), cu Strada Mare, cu clădirile în care a învățat Eminescu…Ceea ce impresionează nu numai pe străini, ci și pe trăitorii acestor meleaguri, este salba de mănăstiri, cele mai multe monumente Unesco, mărturii ale credinței profunde ce ne exprimă ca neam, pecetluită de domni și voievozi pentru care țara nu era doar prezentul, ci uriașa datorie față de urmași. Albastrul de Voroneț, verdele Suceviței, galbenul Moldoviței, roșul de Humor,etc. sunt culorile vieții noastre. Și mai sus, Putna, Pantheonul românesc, de unde„ atletul creștinătății”, Ștefan cel Mare, veghează ca țara ce a lăsat-o urmașilor să ajungă la„ urmașii urmașilor”…
Bucovina a dat țării personaități de primă mărime în cultură,în știință, în viața politică. Ne mândrim că sunt și astăzi oameni care mențin vie spiritualitatea locurilor: personalități literare cu renume, un corp universitar de elită, o privighetoare a cântecului, Doamna Sofia Vicoveanca( și o pleiadă de interpeți mai tineri și foarte tineri, foarte talentați), teatru, ansambluri artistice redutabile, maeștrii ai instrumentelor muzicale , meșteri populari care veghează la păstrarea tradițiilor. Reînvie bogăția spirituală și frumusețea obiceiurilor străvechi, dar și bogăția și diversitatea nemaiîntâlnită a costumelor populare, ilustrând simț artistic și iubire de frumos.
Sunt mândră că m-am născut în Bucovina, în satul„ poartă de intrare” în acest„ rai al Moldovei”, cum o numea Eminescu. Sunt mândră de străbunii mei din sat, care au luat de mai multe ori drumul Vienei, pentu a-și susține cauzele în fața împăratului: dreptul asupra pământului moștenit de la Alexandru cel Bun, dreptul de a-și construi o biserică în care să-și exprime credința. Locutorii de azi ai comunei Poiana Stampei sunt vrednici urmași ai acelor oameni: au înflorit fața satului, sunt harnici, talentați și buni păstrători de tradiții și obiceiuri. Mi-aș dori ca Bucovina să nu fie un slogan bun de rostogolit în discursuri, ci să rămână o parte a ființei fiecăruia dintre noi, astfel cinstindu-ne înaintașii și împlinind testamentul marelui Ștefan. Pentru că Bucovina este o parte a Moldovei, nu una oarecare!
Prof. Paraschiva Abutnăriței