skip to Main Content

Elena Pădurean – elevă la Liceul „Lucian Blaga” -Tiraspol – R.Moldova

INTERVIU luat Elenei Padurean, eleva la Liceul”Lucian Blaga”din Tiraspol-Republica Moldova de EUDOCHIA IVANTOC

 1.Elena, spune când si unde te-ai nascut?                 

 Sunt nascuta in orasul Tiraspol, la 18decembrie 1991.Intr-un oras pitoresc de pe malul Batrinului Nistru. 

2.Ce tii minte din anii de copilarie?

 Sunt multe momente ce mi-au ramas in memorie,dar cel mai sclipitor este momentul cind pentru prima data am vizitat Romania.Aveam 3 anisori si mama m-a luat cu ea la un “FESTIVAL AL CINTECULUI SI PORTULUI POPULAR”.In drum s-a defectat autocarul si am stat 2 zile pina a venit alt autocar sa ne ia.Era un autocar micut,iar noi eram multi si sedeam cite 3-4 pe un scaun.Autocarul era vechi si cind a inceput sa ploua noi sedeam cu umbrelele in el, ca ne ploua.Am ajuns noaptea cind toata lumea dormea .Era o tabara in munti la Valenii de Munte.A doua zi am plecat la Bucuresti la festival.Imi aduc aminte ca mama m-a imbracat intr-un costum national,eram cea mai mica din acel grup.Aveam si opinci.Imi amintesc  cintecul care se numea”Sunt micuta tarancuta”.Sala m-a aplaudat foarte mult dupa ce am cintat.Dar nu pentru ca cintam frumos.Mama mea cinta impreuna cu mine de dupa culise si la un moment dat ea a incetat sa mai cinte fiindca  a vazut ca eu cintam bine.Si, vazind ca mama tace m-am intors sprea ea si am strigat tare:-Cinta mama, ce taci? Aceasta a fost ca o explozie.Atunci m-am inchinat frumos si am plecat de pe scena.La acea virsta mica pentru prima data am facut cunostinta cu Tara.Am mers toti frumos prin orasul Bucuresti cu drapele tricolor ceea ce aici la Tiraspol nu poti face.Eram mica,dar deja eram capabila sa analizez si sa compar oamenii, locurile, atmosfera de aici si din tara.Numai ca nu puteam intelege de ce la granita suntem opriti si trebuie sa aratam niste acte, de ce acei care erau imbracati in hane militare vorbesc aceeasi limba ca si noi?Apareau multe intrebari,dar eram mica si nu-mi puteam da seama.Au fost niste clipe de neuitat.Mi-am facut noi prieteni, am cunoscut noi locuri.Mi-au ramas in memorie cele mai frumoase clipe petrecute acolo in Tara mea.

Alt moment de care imi amintesc.Eram la gradinita si nu-mi placea acolo deloc.Le cream mari probleme educatorilor.Mereu fugeam, veneam acasa sa iau masa si apoi plecam la gradinita ca-mi era frica sa nu ma certe educatoarea.Am gasit acolo o gaura mica si fugeam pe acolo.Apoi mama m-a luat de la gradinita si mergeam cu ea la scoala.Ea pleca la ore,iar eu ramineam singura pe coridoare, mai deschideam usa salilor de clasa, ca mi se parea interesant ce se petrecea acolo.Asa am facut cunostinta si cu scoala. 

3.Povesteste cum ai pasit pentru prima data pragul scolii.Ce momente ti-au ramas in memorie ? 

Atunci mama nu mi-a gasit un costum frumos si atunci a hotarit sa mi-l coase ea.Seara, in ajun  de 1 septembrie, mama imi cosea costumul,iar eu eram obosita si totodata doream sa imbrac acest costum sa vad cum imi sade.In ziua de 1 septembrie am mers de dimineata la scoala.Eram curioasa sa primesc primul abecedar,   cu toate ca deja il cunoscusem de la fratele meu mai mare,dar pentru mine era important sa primesc aceasta carte din mina elevilor mai mari, fiindca in scoala noastra este o traditie, elevii care vor absolvi  scoala sa daruiasca micutilor din clasa I prima lor carte.Eram curioasa sa fac cunostinta cu colegii mei de clasa, sa navighez in lumea cunostintelor.Am vazut pentru prima data atitia copii marinimosi si frumosi. Dupa careul de deschidere a noului an de invatamint parintii ne-au facut si ei o surpriza, ne-au adus un tort mare ca au mincat din el si alti copii.Ma  amuza si fundita care era mai mare decit capul meu. Si care le provoca tuturor zimbet pe fata.Acum privesc pozele si-mi vine sa rid,dar atunci eram cea mai fericita fata fiindca aveam fundita mare. Dupa careul solemn am luat florile care le primise mama de la alti elevi si faceam poze in jurul scolii.Apoi prima banca, prima invatatoare care acum nu mai lucreaza in liceu. E plecata la munca peste hotarele tarii.Cam astea sunt amintirile din copilarie cu toate ca si acuma nu sunt prea mare, ma consider tot un copil. 

4.Am  privit pozele tale si am vazut unele din ele unde  esti cu tricolorul in spate.Unde ai facut aceste poze si ce inseamna ele pentru tine? 

De mic copil am invatat de la mama ce inseamna sa fii pariot si cum trebuie sa-ti iubesti patria, neamul,limba romana.Aceste trei culori ale tricolorului au fost mereu cele mai luminoase in viata mea. Iar pozele sunt facute la Chisinau la diverse mitinguri de protest in zilele grele din 2004, atunci cind a fost devastat liceul nostru. Auzeam  la radio ca ziaristii din Chisinau au fost concediati si erau in greva foamei. Pe atunci nu intelegeam ce inseamna greva foamei.Mama trebuia sa plece la un miting in sustinerea ziaristilor de la Tele-radio Moldova;si totodata sa anunte opinia publica despre situatia scolii noastre.Imi  amintesc ca am plecat impreuna cu mama si domnul director Ion Iovcev.Ca sa inteleg ce este greva foamei am rugat-o pe mama sa ma ia cu ea la miting. Acolo am vazut un tablou de nedescris.Eram  mica si cind am vazut cei mai buni ziaristi care erau slabiti  si aratau foarte rau mi s-a facut mila de ei si in sufletul meu de copil aparu o ura fata de cei de la conducerea tarii care i-au concediat de la servici pe nederpt.La acel miting de protest a vorbit domnul director, apoi dumnealui mi-a oaferit mie cuvintul.Eu nici nu-mi puteam imagina ce si cum e sa vorbesti la miting??Dar am vorbit un pic  apoi am inceput sa recit citeva poezii scrise de mine in legatura cu devastarea liceului.Prima poezie a fot “VOI ATI VAZUT CUM PLING COPII LA TIRASPOL?’Daca ai sti cu cita caldura m-au primit cei de la miting?Dupa discursul tinut de mine ma  aplaudau si toti strigau: “JOS COMUNISTII!!!  Parea ca sunt cea mai fericita fiindca si fetele celor aflati in greva radiau de bucurie.Imi parea bne ca eu, un copil am adus acest zimbet pe fetele lor.Desi liceul nostru era devastat si zilnic protestam in fata liceului, pot spune ca acolo la Chisinau era acelas tablou jalnic ca si la noi la Tiraspol.Sa stii ca in zilele obisnuite veneam sa protestam in fata liceului,iar  zilele de weekend plecam la Chisnau la mitinguri,ori la pichetat ambasada Rusiei.Numai atunci cind suferi poti simti ce este durearea si ce inseamna pentru tine dragostea de tara si de neam.Cind vezi ca cineva se straduieste sa –ti calce sentimentele in picioare  ai da totul ca sa le arati raufacatorilor ca esti om si ai aceleasi drepturi ca si ei…      La Chisinau sut multi tineri care sunt adevarati patrioti ai nemului romanesc.Anume ei vor schimba totul in tara noastra si vor face tara mult mai frumoasa decit este ,dar mai avem nevoie de mult timp si rabdare pina va dispare de tot mentalitatea veche comunista.Eu sunt minda ca pot purta pe spate tricolorul lasat de stramosii nostri. 

5.Povesteste despre devastrea liceului unde studiezi. Vreau sa incep cu o rugaciune mica scrisa de mine Doamne, ce in ceruri esti!
Te rugam sa ne pazesti!
Pazeste tarisoara toata
Sa nu mai fie tradata!
Alunga departe strainul
Sa nu mai plânga românul. As vrea sa povestesc atitea lucruri!
La 15 iulie 2004 a fost o zi de neuitat pentru mine si pentru toti noi, cei ce gindim si judecam româneste. Eu cu fratele meu, Andrei, trebuia sa plecam la tara la bunici, cind am auzit telefonul sunind. Mama ne-a anuntat ca nu vom pleca nicaieri. Am vazut ca a luat aparatul de fotografiat si a iesit repede din odaie, cu ochii in lacrimi, iar noua ne-a spus sa  nu iesim nicaieri din casa.
Ca la scoala se intimpla ceva groaznic. Ne-a lasat un numar de telefon si ne-a spus: daca eu nu ma intorc, sa sunati si sa plecati noaptea de acasa sa nu va vada nimeni, si ne-a mai rugat sa nu raspundem nici la un apel telefonic. Nu prea intelegeam ce se intimpla fiindca asta a fost foarte repede. Eu am ascultat, dar fratele meu nu. M-a lasat singura in odaie, m-a incuiat  si a plecat si el ceva mai tirziu la scoala. Dar a venit si el degraba inapoi, fiindca parintii si profesorii nu permiteau copiilor sa fie acolo alaturi de ei. Andrei mi-a spus ca se intimpla ceva strasnic…
Numai a doua zi am rugat-o pe mama sa vin si eu acolo, fiindca mama nu a dormit toata noaptea, ea mi-a spus ca nu mai avem ce vedea acolo, totul este distrus. Totul a fost furat, incarcat in masini si dus intr-o directie necunoscuta. Am plecat cu mama a doua zi, si vedeam ca toti profesorii plingeau, si parintii la fel; toti erau agitati si revoltati, scoala era inconjurata de multa militie. Profesorii si noi toti eram alungati peste drum ca niste ciini.
Iti dai seama cum se comportau ei cu profesorii nostri?
De atunci zilnic mergeam cu mama si protestam in fata scolii, nu puteam sta mult acolo fiindca parintii ne trimiteau acasa.Ei ramineau pina seara acolo. Nu aveau nici mincare nici apa, nimic. Noi ,copiii, impreuna cu cei maturi, faceam sondaj de opinie prin oras: pe foi adunam semnaturi de la populatie, daca sunt de acord cu inchiderea scolii românesti din Tiraspol. Foile acestea se mai pastreaza pina in ziua de azi la noi.

Atunci am scris eu prima poezie mai serioasa din viata mea care a cutreierat lumea

Voi ati vazut cum plâng copiii la Tiraspol? Voi ati vazut cum pling copii la Tiraspol.

Ramasi în drum fara adapost si fara scoala
Cum plâng sarmanii ca ei vor sa-nvete,
Sa-nvete într-o noua scoala.
Dar scoala noastra azi e strada
Si care-i vina?
Voi nu stiti?
Sa ne dezicem de limba româna,
Iar straina s-o indragim.
Cum sa învat într-o limba straina,
Daca limba mea, e limba româna.
Voi ati vazut cum plâng copiii la Tiraspol? 

6.Ce obiect iti place mai mult si de ce?

 Cele mai preferate obiecte sunt limba roaman si istoria.Istoria pentru ca numai studiind istoria pot afla adevarul despre neamul meu,iar limba romana pentru ca-mi este cea mai aprope de suflet si numai in limba romana pot sa-mi exprim corect gindurile, numai in limba romana pot  scrie poezii, eseuri din cele mai frumoase. 

7.Stim cu totii ca scrii poezii.Cred ca nu aceasta este prima ta poezie.Cind totusi  ai scris prima poezie si despre ce iti place sa scrii mai mult? 

Poezia nu este o pasiune.Scriu atunci cind am ceva emotii, ori cind se intimpla vreun eveniment neplacut ori placut Prima poezie am scris-o in clasa a IV-a la 8 Martie.Învatatoarea noastra ,dna Elena Pisarenco, ne-a zis sa scriem o poezie dedicata mamei.Eu nu-mi puteam imagina cum o voi scrie ,dar mi-a reusit.Iata poezia: MAICA MAICUTA     /              ITI SARUT A TA MINUTA       /            FII CU NOI INTOTDEAUNA   /                 PRECUM SOARELE SI LUNA.       /   MAICA MAICULITA MEA        /  ASA TI-A FOST SOARTA TA  /        SI PE GREU, SI PE NEVOI  /       NE-AI CRESCUT PE AMINDOI   /       MAICA MAICULITA MEA /        ITI SARUT GURITA TA       /   FII CU NOI MEREU, ORICIND ,    /     NOI TE VOM PURTA IN GIND.   

 Apoi am scris citeva poezii atunci cnd a fost devastate liceul nostru.Iata si aceste poezii: DOAMNE IISUSE HRISTOASE/ AS TRECE PRIN AL TAU CHIN. / DAR DORESC LA PUTNA EU SA VIN / IN GENUNCHI SA VIN PINA LA TINE. / SA-TI SPUN DE DUREREA CARE VINE./  AS STRIGA ACOLO-N GURA MARE:/ SCOALA, SI NE VEZI PE NOI STEFANE! / TOATA LUMEA A UMPLUT ROMANUL / PE PAMINTUL TAU A NAVALIT STRAINUL. / CEI STRAINI SUNT FOARTE MULTI /VIN IN TRENURI IN VAGOANE, / VIN IN ZECI DE „ESELOANE” / VIN STRAINII FOARTE MULTI / SA NE PREFACA IN MANCURTI. / CEL STRAIN– DUSMAN DE MOARTE. / VINE, PESTE TOT RAZBATE / DESPARTIND FRATE DE FRATE / EI NU STIU DE VIITOR, / DE STRAMOSI ,DE MAMA LOR / HAI!STEFANE!NU MAI STA / SUS RIDICA SABIA/  FII AICI ACUM STAPINUL / CA SA ALUNGAM PAGINUL. / NOI SUNTEM PUI DE ROMANI / NU PERMITEM LA DUSMANI/  SA NE IA PAMINTUL SFINT. / NE-AM NASCUT AICI CU DOR/ VOM IUBI ACEST POPOR!/ VOM MURI PENTRU DREPTATE. /PENTRU SFINTA LIBERTATE.  

1.O limba am in suflet./ E limba mea Romana/ O limba am pe lume/ Ce e aici stapina./ Am invatat-o odata/ Cu doina stramoseasca./ Cu zimbetul mamei fermecator./ Ce-mi cinta la capatii/ Cintece de dor/ E romana ce-o iubesc/ Si cu  placere o vorbesc./ E limba tarii mele./ In ea vorbesc de toate./Ea ne ofera Doamne,/ Atita bunatate.( ACEASTA POEZIE AM SCRIS-O  DE ZIUA LIMBII ROMANE)  
Eu sunt copil ca toţi copiii
Şi m-am născut ca sa trăiesc.
Să fiu în viaţă fericită,
Să cresc, să-nvăt şi lumea să iubesc,
Dar ce văd eu in viaţa mea?
Copilăria fericită ?
Când nu am unde invăţa
Şi plâng de viata-mi amărîtă?
Şi ce mai văd în viaţa mea?
Copii lasati în voia soartei
Unde-s părinţii ce-au plecat
De grija lor ca să le poarte?
Ce văd acum în jurul meu?
Colegii mei ce nu au şcoală?
Ce zi de zi s-adună-n grup
Şi plâng acolo lîngă şcoală?
                               

16        Micii  mele Basarabii 

Basarabie-Pamint Românesc./ Dacă ai şti/ Cît de mult te iubesc!??/ De la mamă ai fost furata/ Nu odata in viata tradata./ Basarabie-Pămîntul meu scump./ Ma închin ,Te iubesc,Te sărut.(Elena Padurean, 30 august, 2006)  

8.Elena, stiu bine ca tu cinti frumos, ai o dictie superba, spune ce doresti sa devii in viata?

 Mama mea a dorit sa devina actor de teatru si cinema,dar a devenit profesoara.Fratele meu pare ca a luat calea mamei din copilarie, acum e studenat la Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice” din Chisinau.Eu la fel ma gindeam sa devin un bun ziarist,dar acum  am hotarit deja, vreau sa devin politician  ca impreuna cu multi alti tineri sa facem schimbari in tara.Cine stie? Poate in viitor voi deveni presedintele tarii, asa ca Traian Basescu. Deaceea sunt hotarita ferm,voi face studii politice.

 9.Deoarece ai spus ca doresti sa devii un bun politician, as vrea sa aflu, ce schimbari vei face tu in tara, in caz de visele tale se vor realiza? 

As schimba legile.In primul rind, as inlatura comunistii de la putere,de ei ar trebui sa afle copiii numai din catri ca sa stie de crimele comise de ei.Acum ne-au mai impus si manualul de storie integrata.Eu impreuna cu colegi mei am abandonat acest manual.As face tot posibilul ca tota lumea sa aiba drepturi egale.Dar cea mai mare dorinta este sa pot uni aceste doua maluri de Prut.Anul trecut cind m-am intors din tara iata ce mesaj am acris: Mult mii drag acest pamint frumos si bogat.Zic bogat,cu toate ca nu suntem noi acea tara bogata. dar visam sa ajungem si noi odata la o cultura mai inalta, sa avem niste conducatori de tara mai demni asa cum au fost Traiaen,Decebal.Stefam cel Mare si Sfint etc.
Dar zic o tara bogata fiindca avem multi oamnei destepti ,mindri cu sufletul mare si curat.Aceasta este cea mai mare bogatie a omului ,dupa parerea mea.Nu degeaba se spune ca:”Omul sfintete locul”.
Traiesc in acest coltisor de rai numit Basarabia.O petala mica rupta cindva de la o floare mare numita ROMANIA.
E dureros sa aud, dar totodata ma bucur ca neamul meu se trage dintr-o poveste,din acea vita de latinitate numita ROMA +DACIA.
Suntem urmasii lui Decebal si Traian. Am multa mindrie in suflet ca anume acesti stramosi au sfintit locul tarii mele numit ROMANIA. Traim cu ziua de azi,ne gindim la ziua de ieri, visam la ziua de miine. Speram ca va veni timpul cind aceasta petala mica numita BASARABIA va fi alipita de mama ei numita ROMANIA MARE.

ODATA , DEMULT TARE DEMULT.
AM AVUT O TARA MARE
CARE NU AVEA HOTARE.
TRIAU FRATII BINE-N EA
NU VISAU LA DESPARTIRE.
DOAR O VESNICA AMINTIRE II UNEA.
VORBEAU TOTI LIMBA ROMANA
CE ERA IN EA STAPINA
AMINTIREA ERA UN DOR
DE STRAMOSI,DE TARA LOR.
DAR VREMURILE S-AU SCHIMBAT
EI PE TOTI NE-AU DEZBINAT
NE-AU FACUT SA FIM STRAINI
SA NU NE MAI NUMIM ROMANI
AICI SUNTEM „MOLDOVENI”
DINCOLO”BUCOVINENI”
DOAMNE E MARE PACAT
DE CE EI NE-U DEZBINAT?
CEI ,CE TARA AU OCUPAT?
(Lenuta Padurean 14 ani) Iar aceasta poezie am scris-o cind am fost opriti la “vama transnistrana”.Atunci plecam la un seminar pentru Drepturile copiilor.Iata de ce am aceasta dorinta mare de a schimba multe in tara.Fiindca este multa nedreptate.  În Tara mea, iubiti confrati,
Doar nedreptatea e stapîna.
Nicicînd nu trebuie sa uitati.
De cei cu inima pagîna.
Ei nu stiu ce e libertate,
Ce-i suflet pur,
Ce e dreptate,
Ce-nseamna în viata sanatate…
Eu nu am drept la libertate.
Nici nu am drept sa stiu de toate.
Ma mir de-a lor, copii, cruzime
Caci contra noastra-s o multime.(10 decembrie 2006)

Care ar fi mesajul tau transmis romanilor de peste hotarele tarii?

O intrebare cam complicata.Dragii mei frati,va rog sa nu  uitati ca in noi curge acelasi singe,avem aceeasi mama  si doresc foarte mult cit mai curind sa revenim acasa,acolo linga mama noastra care ,stiu bine, ne asteapta mereu..Atit.O dorinta de adolescent care mocneste mereu in suflet.Trebuie sa ne iubim si  sa fim imprena!