Page 192 - Manual Vol 1
P. 192

191

                                            Explicații :
                    Un erou, substantive masculin (feminine - eroină) (în greacă: ἥρως,
            „eroi”) este o persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în
            luptă sau primejdie, prin abnegație deosebită în muncă sau împrejurări grele.
            (Wikipedia)
                      Cuvântul   este   folosit   de   asemenea   și   că   sinonim   pentru   personaj
            principal în analize ale unor nuvele, povestiri sau romane chiar și filme

                                         Povești adevărate
                                         « Fetița din nuc »
                    Astăzi, că și ieri sau mai demult, fiecare tară își amintește de eroii
            săi. Unii cunoscuți, alții necunoscuți.
            Sînt și au fost copii, tineri sau adulți care au salvat vieți și au schimbat
            chiar soarta unor războaie.


            Ați auzit de MARIUCA, fetiță româncă soldat la numai 12 ani ? Iată cine a
            fost, unde și când a trăit ea, și de ce a rămas în istoria României și a luptelor
            din Primului Război Mondial (I RM)
                    „Vreau să fac și eu ceva pentru ţara mea!”, acestea sunt cuvintele care
            îi sunt atribuite Măriucăi Zaharia.
                    Măriuca,   pe   numele   ei   adevărat  Maria   Ion   Zaharia  trăia   la   casa
            bunicului ei, Ion Zaharia, în Răzoare, satul Hăreț, la cinci kilometri de oraşul
            Mărăşeşti.
                    Frontul de luptă ajunge în dreptul satului lor și acolo se dă o cumplită
            bătălie între armata română și cea germană (atacatoare)
                    Satul a fost evacuat iar toți localnicii și-au luat ce au putut fiecare și au
            căutat adăpost în munți. Numai moș Ion Zaharia a rămas în casa lui. El a săpat
            un șanț adânc în livadă și acolo se ascundea ori de câte ori nemții bombardau
            satul.
                    Soldațîi români  au instalat  un  post de observație  într-n nuc înalt și
            stufos din livada lui Moș Zaharia. De acolo, un ostaș român, așezat pe ramurile
            mai   groase   și   ascuns   în   frunze,  supraveghea  cu   un  binoclu,   mișcările
            dușmanului și le povestea sergentului care sta la baza nucului. La rândul lui,
            acesta   transmitea   prin   telefon  artileriștilor  ce   se   petrecea   în   rândurile
            inamicului german.
                    Mariuca, urmărea ce făcea soldatul din pom. Când acesta a fost omorât
            de   un   glonț,   fata   i-a   luat   locul.   Scriitorul   Dumitru  Almaș   povestește   în
            continuare cum fata care deprinsese „meșteșugul”  observației, a continuat
            transmiterea informațiilor ajutând astfel armata română în luptă.
                    Pe data de 6 august Mariuca nu mai transmite. Un glonț a făcut că inima
            fetiței curajoase să înceteze să bată.
   187   188   189   190   191   192   193   194   195   196   197