Page 161 - Manual Vol 1
P. 161

160

                                       O poveste de iubire
                                                                       De Mada CAZALI


                   “Bucată cu bucată şi cărămidă cu cărămidă cetatea  ADA KALEH a
            fost mutată pe Insula Şimian unde, din păcate este lăsată în paragină de cei
            care, cu sau fără voie, îngroapă istoria minunată a acestor meleaguri.”
                   Nu este vorba de una din povestirile Sheherazadei cusute de-a lungul ce-
            lor o mie și una de nopți, deși cele două nume par desprinse din acel acolo.
                    Pregătită intens, plecarea mea în voiajul cu ambarcațiunea Kaptan pe
            Dunăre, către barajul de la Porțile de Fier, nu putea fi completă fără prezența
            uneia din urmașele celor strămutați de pe insula de legendă despre care, la așter-
            nerea apelor peste ea – crud inveliș acoperind o istorie de veacuri – mai amintea
            doar o inscripție timidă și rece ițindu-se dintr-un umăr al malului românesc al
            fluviului - VIADUCTUL ADA-KALEH.
                    Puntea, înarmată cu șezlonguri și scaune pliante, aștepta turiști să se lase
            mângâiați de briza ușoară și de foșnetul valurilor – liane, ca niște brațe vâsle ale
            ambarcațiunii.
                    Stam amândouă – tăcute – în câte un scaun așezat la balustrada dublă,
            cu vopsea trecută, straturi, asemeni scoarței unui mesteacăn. Ne podidisera gân-
            durile despre locul spre care ne îndreptam –
                    Prietena mea, Ada, a rupt prima tăcerea.
                    –  Știi, înainte să fie acoperită de Dunare, insula mi-a găzduit pașii
            mici…eram copilă când mama mă purtase pe ulițele pline de vorbăria din cafe-
            nelele în strada,  unde bărbați - care mi se păreau toți bunici din cauza mustăți-
            lor și a fesurilor roșii cu ciucure negru – schimbau știri și discutau afaceri.
                    Bunicul – Ali Kadri - mă primea cu lokum cu nuci și cacao, pe o tavă
            acoperită de un șervet alb croșetat de bunica. Sărbătoare!
                    Magazine cu multe coloniale, miros de cafea făcută la ibric, în nisip …și
            câte alte minuni care mi-au împlinit copilăria de basm scrisă mai ales în Bucu-
            rești dar și acolo, pe insula rămasă in viața mea ca un dar de preț al Mamei și
            al familiei din partea ei de lume.
                    Totul până într-o zi...
                    Știam. Citisem despre climatul mediteranean, despre această insula a
            măslinilor sălbatici, purtătoare a altei lumi, nu doar pentru vegetaţie dar şi prin
            pitorescul oriental al populaţiei, moştenire a trecerii turcilor și a imperiului
            Habsburgic prin această parte a Europei.
                    Considerată țintă a eroismului în poemele despre argonauți și loc în care
            ar fi poposit Hercule, istoria Ada Kaleh-ului ar trebui sa fie studiată de ge-
            nerațiile de azi.  Pentru că povestea ei plină de meandre neașteptate ale timpu-
            lui nu trebuie ștearsă din inima pământului.
                    Să nu o uităm, chiar dacă ziua în care fâșia lungă de numai 1750 m și
            lată de 400 a fost înghiţită de apele lacului de acumulare de la Hidrocentrala
   156   157   158   159   160   161   162   163   164   165   166