Page 173 - Manual Vol 1

172

Cățeluși de vânzare
O povestire care ilustrează inima lui Dumnezeu

Culeasă de Randy Alcorn
21 august 2009
Respusa de Smaranda LIVESCU
Această povestire scrisa de un autor necunoscut a circulat cu ceva
ani în urmă. Este probabil pură ficțiune , așa cum sunt multe astfel de povești,
dar gândiți-vă la ea ca la o pildă.
Un proprietar de magazin tocmai prindea deasupra ușii un anunț pe
care scria „Cățeluși de vânzare”. Semnele de genul ăsta au totdeauna un mod
deosebit de a atrage copiii mici și, desigur, și de data aceasta, sub semnul
proprietarului magazinului, a apărut un băiețel.
„Cu cât ai de gând să vinzi cățeii?” a întrebat el. Proprietarul
magazinului a răspuns: „Între 30 și 50 USD”. Băiețelul băgă mâna în buzunar
și scoase niște mărunțiș.
„Am 2.37 dolari”, a spus el. — Te rog, pot să mă uit la ei?
Proprietarul magazinului a zâmbit și a fluierat ușor. Din cușcă, a
ieșit Lady, care începu să alerge pe culoarul magazinului său, urmată de cinci
minuscule, minuscule ghemotoace de blană.
Un cățel rămânea însă considerabil în urma celorlalți. Imediat,
băiețelul l-a ochit pe cățelușul care șchiopăta și a spus: „Ce e în neregulă cu
acela?” Proprietarul magazinului i-a explicat că medicul veterinar l-a examinat
pe cățeluș și a descoperit că are o problemă la șold. Va șchiopăta mereu. Va
merge mereu rău.
Băiețelul s-a necăjit.
„Acesta este cățelușul pe care vreau să-l cumpăr”. Proprietarul
magazinului i-a spus: "Sigur nu - nu vrei să cumperi acel cățeluș. Dacă însă îl
vrei cu adevărat, ți-l dau gratis."
Băiețelul s-a supărat si mai tare. S-a uitat direct în ochii
proprietarului magazinului, arătând cu degetul și a spus: „Nu vreau să mi-l dai
gratis. Cățelul ăsta valorează la fel de mult ca toți ceilalți frați ai lui și voi plăti
prețul întreg. De fapt, îți voi da 2,37 dolari acum și apoi 50 de cenți pe lună
până când îl voi plăti.”
Proprietarul magazinului a replicat: „Chiar nu cred că vrei să cumperi
acest cățeluș. El nu va putea niciodată să alerge și să se joace cu tine ca și
ceilalți căței”.
La aceasta, băiețelul s-a așezat jos și și-a suflecat pantalonul pentru a
dezvălui un picior stâng, schilodit, susținut de benzi mari de metal. S-a uitat
în sus la proprietarul magazinului și i-a răspuns încet: „Ei bine, nici eu nu pot
alerga prea bine, iar cățelușul va avea nevoie de cineva care să-l înțeleagă!”.