Poezii – Ion D’Anton, 10.05.2025

Dumerire
Am atins o nouă vârstă
Căutând o lume justă;
Poţi rosti orice, în cor,
Mai puţin de…dumnealor!

Alint
Vom ajunge pân-acolo
Departe, ca Marco Polo
Să ne alinte din bici,
Cei sătui de…venetici!

Nedumeriri
De ce votaţi aceleaşi feţe,
Care v-au produs tristeţe?
Vă doriţi haos constant
Sub acelaşi…comandant?

Nostalgii
Vreau să mă întorc! Mi-e dor,
De Ţara mea şi-al ei Popor;
Dar, când văd cine conduce
Mă îngroapă fără…cruce!

Drama veneticului
Vâslind spre un ţărm străin
Cu privirea în suspin
Atras de mai mult senin,
Parcă am murit…puţin!

Electivă
Unii-s tari în avantaje,
Alţii suie în sondaje;
Aleargă după profit,
Oferind mult…deficit!

Consecinţa
Răul suie (e pe val)
Dă frisoane la rival;
Noi, corectul şi defectul
Aşteptăm docili…efectul!

Datorie sacră
Românismul l-am primit
Să-l menţinem ocrotit,
aţă de cei răi, armaşi
Şi lăsat către urmaşi!

Consolare
Să întorci arma, întruna
Ni s-a dus vestea, străbuna;
Acuma sunt îndreptate,
Către noi! Dar…achitate!

Distihuri
Cei ce fac arme bizare
Dacă-i Pace n-au vânzare!

Aşii crimelor notorii
Au acum pensii de…glorii!

Într-o lume prea supusă,
Sentinţa e…presupusă!