Page 96 - Manual Vol 1
P. 96

95

                                   ROMANIAN / ROMÂNĂ
                           „Povestea vieții mele – Rădăcinile mele”
                                                                     de Maria VISOSCHI
                                                  adaptare:  Smaranda CAZAN-LIVESCU



                      M-am născut la data de 12.11.1962, în orașul Vălenii de Munte din



            județul Prahova. Deși numele poate sugera că este un oraș de munte, localitatea

            este înconjurată de dealuri, iar munții încep dincolo de Cheia, un orasel la 37

            km spre Brașov.

                      În prezent, ambii părinți sunt decedați.
                      Am avut un frate, George, care nu mai este printre noi din anul 1979.
                      Casa in care locuim – sotul si cu mine – este potrivită, are 5 camere,


            o   terasă,   o   bucătărie  și   o   baie.   Sufrageria   este   destul   de   mare  și   foarte
            luminoasă. Ne bucuram de multe cărți asezate pe rafturi nu doar în 3 camere ci

            și pe hol.

                      În copilărie am locuit cu mama și fratele meu în satul Nucet, aflat în

            apropierea orașului Vălenii de Munte. Atunci  ma delectam  cu multe fructe,

            produse lactate, ouă  și carne de pasăre, porc, oaie sau capra, crescute în
            gospodărie.
                      Ne-am mutat în oraș în anul in care am ramas doar mama si eu.

                      Atat sotul meu cat si eu vorbim limba română, dar înțelegem putin
            si limba engleză, limba franceză si rusă.
                      Avem doi copii, o fiica si un fiu. Ambii au terminat studii superioare
            si acum lucreaza.
                        Imi amintesc  multe din jocurile copilariei,  pe care le practicam
            cand mai mergeam pe camp sa am grija de animale. Este greu sa va explic un
            joc desenat cu creta pe asfalt. Se numea sotron.
                      Am citit de la 3 ani. Prima poveste care m-a facut si sa plang a fost
            „   Puiul” scrisa de Alexandru Brătescu-Voine ști. Citeam toate cărțile primite la











            premii, apoi în gimnaziu citeam de la cărți de aventură la cărți cerute de
            programă, la școală.

                                In acea vreme, cantam multe cântece patriotice învățate la


            școală. Imi amintesc unul pe care îl cântam si pe câmp, când aveam grijă de
            animale: 1 Mai
                      Râde iarăși primăvara / Peste câmpuri, peste plai
            Veselia umple țara / C- a venit 1 de Mai.
                      Dupa terminarea  scolii primare, apoi  gimnaziale  (la care pentru a
            ajunge  mergeam cate 4 km pe jos) pe care le-am urmat in diferite localitati,
            inclusiv Valenii de Munte unde ma aflu si acum, am intrat la Liceul Pedagogic

            Ploiești   dupa   absolvirea   caruia   am     dat   examen   si   am   urmat  cursurile

            Universitatii Bucuresti, sectia limba  și literatura rusă principal - limba  și
            literatura română secundar, absolvind-o în anul 1994. Sunt profesor de limba și
   91   92   93   94   95   96   97   98   99   100   101