Articole

Despre lectură și scrierea caligrafică

de Prof. Mărunțelu Elena, Șc. Gimnazială Conțești, Tr

I – LECTURA

Lectura este un proces de comunicare prin care se urmărește o finalitate a unui text prin deslușirea/ ințelegerea  lui.

Prin activarea laturii lingvistice se urmărește:

– dezvoltarea vocabularului, a limbajului;

– înțelegerea formelor și sensurilor cuvintelor;

– crearea de interrelații între cuvinte/sintagme/fraze.

Lectura conduce la

  1. Formarea și educarea creativității de limbaj
  2. profesorul fiind cel care direcționează procesul de învățare cu scopul de a forma competențe lingvistice și stilistice.

Cititul te ajută să pătrunzi în multe lumi, altfel inaccesibile.

Citind ,,trăiești o mie de vieți într-o carte” spunea Nicolae Manolescu.

Profesorul și elevul trebuie să fie parteneri în învățare (dar nu si în luare de decizii asupra modului de învățare sau a materialului de studiu).

Dacă lectura predictivă e folosită de profesor cu scopul de a stârni curiozitatea, rolul celei suplimentare este de a deschide noi orizonturi imaginației, de a facilita emoții și trăiri intense.

De aceea, trebuie incuraja întotdeauna citirea unor cărți adecvate vârstei.

Pătrunzând în lumea cărții

  1. participăm intens la acțiune
  2. suntem eroi – prințese, muschetari
  3. suferim sau suntem fericiți alăturii de personaje
  4. suntem cu sufletul la gură.

Operele valoroase contribuie la cunoașterea mai profundă a vieții.

 

Cititul îl familiarizează pe copil

  1. cu sunetele și cuvintele
  2. promovează dezvoltarea creierului și a imaginației
  3. îl familiarizează și învață despre lumea din jurul său
  4. îi dezvoltă vocabularul
  5. în cele din urmă, cultivă dragostea pentru literatură
  6. încurajează curiozitatea continuării lecturii mai târziu în viață.

Interesul pentru lectura se educă. De aceea este bine să fie începută încă din fragedă pruncie și continuată în școală.

În școala primară pentru a cultiva dragostea pentru lectură și deslușirea textului literar trebuie începute cu

  • întrebări simple
  • într-un cadru adecvat care să le stârnească interesul și curiozitatea.

Nu întâmplător învățătorii amenajează sălile de clasă cu planșe, desene, imagini cu personaje sau scene din povești, simboluri semnificative, etc.

Un fragment ales pentru a fi citit trebuie să fie cât mai captivant, să stârnească interesul elevilor. Se pot da sarcini/ exerciții (selectarea unei imagini anumite, a unui paragraf în care este descris personajul pozitiv/nergativ,…) ținând cont de particularitățile de vârstă ale elevilor.

Este cunoscut faptul că în ciclul primar ne bazăm pe textele epice sau lirice, în timp ce dramaticul cade în plan secundar. Elevii iau contact cu acesta prin intermediul teatrului de păpuși, al dramatizărilor și al serbărilor școlare.

Astfel, pentru înțelegerea unui text este importantă explicarea elementelor lexicale necunoscute (acest lucru trebuie făcut pentru a-l atrage pe copil spre lectură nu a-l îndepărta).

Ca exemplu – în loc să / pe lângă să îi cerem elevului să întroducă anumite cuvinte/expresii în contexte noi de tip propoziție, să îl provocăm să le folosească încercând să creeze texte în versuri sau scurte texte în proză. Procedez astfel cu elevii mei și obțin rezultate foarte înteresante de la unii dintre ei. Voi da și un exemplu: la  textul „Aventurile lui Tom Sawer”, cuvintele necunoscute erau: surtuc, toropeală, a tânji, a pironi, chichiriță. Iată textul unui elev:

 TÂNJEALA

Într-un oarecare sătuc

Un băiat îmbrăcat într-un surtuc

Străbătea poteca goală

Şi-l cuprinse-o toropeală.

 

Dup-un pat mare el tânji

Privirea-n gol şi-o pironi,

Iar când se tolăni sub viţă

Se pricopsi c-o chichiriţă.

 

Textul compus mi-a demonstrat că elevul și-a însușit sensul cuvintelor date, integrându-le corect.

 

În receptarea textului intervin funcțiile gândirii și imaginației (elevul își crează în minte, după ce citește, reprezentări/imagini care il ajută să deslușească tabloul /întregul).

Alte metode care ajută la receptarea textului sunt

– Repovestirea

– Descrierea frumosului pornind de la ceea ce NU a văzut/sesizat de la început, dar a descoperit pe parcurs, exprimând ceea ce simte, vede, înțelege reprezentând lumea și stările sufletești provocate.

Lectura dezvoltă

  1. Abilitățile estetice
  2. Dar și latura morală (elevul învață să deosebească binele de rău, urâtul de frumos, dreptatea de nedreptate,…), acestea conducând la atitudini pozitive.

Și Expozițiunea este împortantă în perceperea textului epic.

Lectura poate fi

– de informare

– de plăcere

–  instituțională.

Școala foloseste cel mai mult lectura de informare, dar scopul este de a-i îndrepta pe elevi către lectura de plăcere și, mai apoi, către cea instituțională.

 

Pe lângă beneficiile enumerate mai sus, cititul crește atenția și promovează o găndire analitică.

Părinții sunt așteptați să sprijine și încurajeze lectura copilului, ținând cont de temperamentul copilului, dar și de alți factori.

  • Părintele nu trebuie să prezinte cititul ca pe o sarcină, ci ca pe o activitate plăcută, nu impus-distractiv.

Pentru asta trebuie să știe

  1. preferințele copilului
  2. domeniile care îl atrag
  3. despre ce și-ar dori să știe mai multe.

Este bine ca părintele să îndepărteze de copil alte atracții dacă își dorește să îl conducă spre lectură.

Spațiul /mediul ambiant = foarte important – fără zgomote, confortabil.

  • La început, este de dorit ca părintele și copilul să citească aceleași cărți.
  1. Inițial, copilul focalizează pe imaginile din carte
  2. Apoi învață să răsfoiască paginile
  3. Își dă seama destul de repede că povestea e aceeaș
  4. De multe ori, el cere ca acela care îi citește să schimbe povestea /

Cărțile cu rime / versuri sunt benefice – ajută la recunoașterea și conștientizarea sunetelor.

  • Părintele trebuie să înțeleagă că reprezintă un model pentru copil. Astfel, el trebuie să fie văzut de copil cu cărți în mână, că citește zilnic, să acorde timp pentru a-i citi în fiecare seară.
  • Integrarea unui moment de citit în programul zilnic al copilului va schimba ideea de “corvoadă”/obligație” într-o activitate normală.
  • Benefică este și prezentarea de cărți audio / audio-book-uri , care poate fi apoi urmată – pornind de la povestea ascultată – de un moment în care, împreună, să vorbească despre amintiri din propria copilărie sau din poveștile preferate.
  • În mediul ambiant, să aducă reviste (cu benzi desenate și dialoguri simple, etc).
  • Să-l ajute să identifice /descopere el aceste reviste la chișcurile de ziare / în magazine.
  • Înainte de vizionarea unei ecranizări, este de dorit ca întâi să citească povestea /cartea
  • Mersul împreună la bibliotecă să devină o sărbătoare periodică, constantă. Există biblioteci atractive pentru copii, cu spații de joacă, camere speciale destinate unor activități diferite cum ar fi întâlniri cu scriitori, etc. Astfel, cititul devine amuzant nu frustrant.
  • Descoperirea împreună a lumii cărților din librării reprezintă alt demers benefic.
  • Părinții și copiii pot deveni creatori de povești pe care să le pună apoi în scenă.
  • Părinții pot folosi chiar o recompensare după câte un act de lectură, fără însă a o menționa ca pe o condiție. Aceasta reprezintă încă un mod de încurajare spre lectură.

IMPORTANT – Cărțile citite trebuie să fie adecvate vărstei.

 

Provocările cu care se confruntă profesorii în încercarea de a promova atât lectura cât și scrisul caligrafic sunt multe și diverse.

Există multiple cauze care conduc la inapetența  față de lectură

  1. Lipsa cărților acasă
  2. Lipsa unei îndrumări în familie.
  3. Prima întâlnire cu o carte are loc doar când ajung în grădiniță/școală.
  4. Mai grav este fie lipsa din bibliotecile școlare a unor

cărți cărți fie un fond vechi de carte și chiar inexistența  în unele școli a unui spațiu afectat bibliotecii.

RIGIDITATEA / RESPINGEREA ideii de lectură provine fie din lipsa unei explicații logice a importanței acesteia în dezvoltarea unor aplicații/ înțelegeri practice pentru viitor,  fie datorită atitudinii multor părinți care  preferă să folosească copiii la treburile din gospodărie, considerând cititul un timp pierdut.

În practica mea pedagogică de-a lungul timpului, am încercat să ameliorez această situație pezentând elevilor cărți atractive și adecvate vârtei, reușind să le stârnesc curiozitatea.

Provocarea unor discuții – în grup și împreună – despre cărțile citite am deschis astfel o ușă importantă către o lume în care să se regăsească oricare dintre elevii participanți.

Am folosit și momente de competitivitate  între ei (Exemplul colegei/ a colegului – dacă a putut colega să citească/să participe la concurs și să câștige un premiu, pot și eu să fac asta), iar vizitele organizate la Biblioteca Județeană au însemnat pentru ei momente memorabile prin desfășurarea unor activități de  “serial polițist” – caută și găsește!.

Dacă atât profesorii cât și părinții conlucrează, elevii  vor înțeleage că prin lectură oricine poate deveni o persoană mai bună și mai bine pregătită, deschizându-se astfel accesul către lumi și experiențe altfel imposibil de cunoscut. Prin lectură vom deveni educați și vom putea aspira la o viață mai bună.

 

II – SCRISUL CALIGRAFIC  

 

Intre lectură și caligrafie există multiple legături, mai ales in această eră digitală .

După multiple observații, cam ajuns la concluzia că scrisul de mână a devenit o mare provocare, pe lîngă cel caligrafic.

 

Scrisul caligrafic– Deprinderea acestuia începe cu scrierea primei litere. Dacă la început scrisul pare o povară pentru copil, el trebuie

  1. Încurajat, explicându-i-se că lucrurile frumoase necesită timp și atenț
  2. Nu trebuie admonestat când greșește
  3. Scrisul nu trebuie să fie perfect, ci doar îngrijit și lizibil.
  4. Poziția la scris – corectată prin joacă, fără ceartă.
  5. Copilul/elevul nu trebuie obligat să scrie cu dreapta ci doar îndrumat
  6. Prin activități atractive făcute îmreună, cum ar fi crarea de felicitări, de scrisori, de afișe, etc. putem ajuta la deprinderea/ formarea unui scris frumos și î

Trebuie să luăm în considerație faptul că scrisul de mână este legat și de abilitățile creative pe care mulți le formăm / căpătăm abia mai tirziu în viață, prin exercițiu și multă practică .

Jean- Luc Velay spune că ,,înlocuirea creionului cu tastatura desemnează și standardizarea scrisului.

Nu ne face, oare, această înlocuire să pierdem și câte ceva din personalitatea și unicitatea noastră ca îndivizi? Scrisul la tastatură este cadoul timpului, dar poate fi și un cal troian.”

Faptul că, în ultima perioadă, s-au desfășurat mai multe campanii în favoarea scrisului frumos este pozitiv.

Prin intermediul caligrafiei se transmit mesaje și emoții, se subliniază rolul esențial al scrisului de mână în exprimarea identității culturale și individuale la care se poate adăuga și folosirea fonturilor elaborate, transformate în simboluri.

Totuși, „A scrie frumos înseamnă și o disciplină a minții” spune Academicianul Mihai Șora.

 

Metodele inovatoare care contribuie la deslușirea unui text și dezvoltă creativitatea elevilor se referă nu doar la utilizarea celor de ultimă oră, ci și la utilizarea de noi strategii de predare care să concentreze predarea mai mult pe elevi.

Prin aceste practici, se încurajează interacționarea elevilor cu colegii și cu profesorul în timpul activității și   alăturarea lor proactivă. Printre metode, menționez

  1. Introducerea de teste live
  2. Jocuri cu roți de învârtire
  3. Jocuri de tip întrebare-răspuns
  4. Brainstorming de pe platforme online
  5. Lucrul în perechi sau grupuri restrânse
  6. Folosirea unor video clipuri pentru exemplificare /pentru dezbateri ulterioare.

Dintre metodele noi, pot fi folosite cu succes:

  • Metoda cubului (Descrie, Compară, Analizează, Asociază, Aplică, Argumentează).
  • Știu/Vreau să știu/Am învățat (la începutul lecției și la sfârșit). Elevii conștientizează / rememorează ce știu despre subiect și ceea ce vor să cunoască – eficientă în sistemul cunoaș
  • Partenerul de sprijin / peer helper (lucru în perechi). Această metodă poate fi folosită în recapitularea și fixarea cunoștințelor; totodată, ajută elevii emotivi și pe cei cu CES în dezvoltarea încrederii în sine și a capacității de a sprijini și de a mobiliza.
  • Diagrama Venn (reprezentarea grafică comparată a asemănărilor și a deosebirilor dintre două elemente.
  • Din experiența proprie, vă împărtășesc utilizarea cu succes a Cvintetului, a Diamantului cât și a Caligramei.

 

Prietenia                                                       Crăciunul

minunată, strânsă,de invidiat                 îmbelşugat, vesel, călduros

Asemenea unei stânci                               venind vesteşte

încercând și reușind                                  naşterea pruncului Iisus-

a dăinui.                                                       Măntuitorul

 

Stoicea

Tânăr, îndrăzneţ

Crede, cere, porneşte

Stoicea se încrede în Călifar

Nechibzuinţă.

 

Moş Călifar

Singuratic, bărbos

Priveşte, analizează, aşteaptă

Tineri visători ademeneşte

Viclenie

 

  • Pălăriile gânditoare (pălăria albă informează; cea albastră clarifică; cea verde vine cu idei noi; Pălăria galbenă aduce beneficii, e creativă; cea neagră identifică greșelile; cea roșie spune ce simte).
  • Tururi virtuale în muzee, grădini, etc.

Toate aceste metode moderne dau rezultate deosebite când sunt folosite și îmbinate cu metodele tradiționale.

 

Pentru o predare eficientă, de mare valoare sunt și Cluburile de lectură și crearea de diverse proiecte – în care

  1. Scrisul este combinat cu desenul
  2. Scrierea se face prin joc , după cartonașe cu imagini sau cuvinte
  3. Acces la jocuri de cuvinte
  4. Completarea unor creații literare lacunare, prin idei proprii.

De mare importanță este crearea în sala de clasă a unui colț de lectură și relaxare și, dacă este posibil, să se introducă zilnic în activitatea didactică cele Cinci minute de lectură fie și drept premiu pentru elevii atenți si participanți  activi la procesul de învățare. De asemenea, Scaunul povestitorului îi ajută pe elevi, indiferent de vîrstă,  să își învingă emoțiile, să împărtășească celorlalți din lectura realizată.

Într-o clasa  a 5-a la care predau, mulți elevi citesc și sunt dornici să povestească despre cartea citită. Ei sunt foarte dezamăgiți dacă nu avem timp pentru această activitate la sfârșitul orei, nu de puține ori pierzând pauza pentru că ei țin neapărat să vorbească despre carteaa lecturată.

 

Scrisul ne reprezintă. Grafologia poate descifra caracterul unei persoane. În medicină prin scris se ajunge la diagnosticare si chiar recuperare, el având și foarte multe beneficii, spun specialiștii:

  • Deschide apetitul pentru învățare;
  • Stimulează procesul educativ;
  • Facilitează dezvoltarea cognitivă;
  • Îmbogățește creativitatea;
  • Este parte a identității culturale.

 

Revenind la scrierea caligrafică, este foarte important ca elevii să deprindă în mod corect elementele grafice care compun o literă și felul în care acestea se îmbină.

Vicki FERGUSON, prof. de caligrafie, recomandă:

  • Să fim calmi și relaxați în timpul scrisului;
  • Timpul rezervat caligrafiei să nu fie întrerupt, trebuie practicat într-o cameră liniștită;
  • Stiloul și hârtia să fie de calitate;
  • Concentrare maximă pe elementele ce compun litera și felul în care acestea se îmbină;
  • Exersare zilnică.

Toate acestea deoarece CALIGRAFIA este o activitate de finețe și răbdare.

 

Cum putem îmbunătăți/corecta scrisul?

  1. În primul rând, trebuie să ne dezobișnuim să scriem

numai cu degetele. Scrisul eficient trebuie făcut cu toată mâna, se scrie fluent, cursiv, mâna nu trebuie mișcată des (fir continuu).

  1. Implicarea mentalului este de asemenea importantă.
  2. Înainte să ne apucăm de scrie este necesară antrenarea

mâinii (nu întâmplător se fac exercițiile de încălzire a mâinii cănd predăm literele)

  1. Stiloul trebuie ținut corect îm mână
  2. Poziția pentru scris trebuie să fie corectă (nu trebuie să ne aplecăm asupra foii de scris, ci ridicăm foaia la nivelul nostru de confort).
  3. Suprafața de scris trebuie să fie mare, să ofere libertate de mișcare mâinii (folosim Deltoidul-încheietura umărului și antebrațul).

 

În concluzie, lectura  și scrisul caligrafic au devenit o provocare atât pentru școală cât și pentru familie.

Este nevoie să ne adaptăm pentru a fi în pas cu timpul, și să căutăm noi metode care să-i facă pe copii/elevi să iubească lumea cărții și să considere scrisul de mână o metodă de exprimare, o artă. Noi nu avem voie să renunțăm.

,,Noi, dascălii, suntem educați să facem educație. Părinții sunt educatori amatori.” spune prof. Remus NICOARĂ. De aceea nu avem voie să abdicăm, indiferent de provocări. Noi, cei cu HAR !

Vizitatori: 13
Related Posts