Tempus Fugit

TEMPUS FUGIT-REDIVIVUS

După o perioadă de mai mulţi ani, iată că s-a luat inițiativa de a revigora Revista Tempus Fugit, acţiune care merită toată admiraţia. Se cuvine să trecem în revistă câteva repere, cu voia dumneavoastră, un remember în calea uitării nemiloase.
Felicitări din partea tuturor pe lângă mulţumirile de rigoare, distinsei noastre prietene, prof. univ. dr. Smaranda CAZAN-LIVESCU, din Atlanta, SUA dar si celor care contribuie și vor continua să participe la acest efort editorial.
Revista Tempus Fugit a avut prima apariţie la data de 27 februarie 2014, la aproape un an, de la înfiinţarea Cenaclului Epigramiştilor Păstorel Teodoreanu, din Montreal. Publicaţia l-a avut ca fondator pe memorialistul Ion Anton Datcu, înaintea unui moment aniversar, în care, peste puţin timp împlinea o vârstă rotundă-70 de ani.
Apariţia editorială a avut ca profil şi intenţie, atât promovarea epigramelor, cât şi a poeziilor umoristice. Tiparul a fost asigurat cu sprijinul prietenului nostru, ing. Valentin Florin LUCA, directorul Editurii Nemesis.
Titlul revistei a fost ales de fondator, în urma consultării Dicţionarului, Petit Larousse Illustré, editat în 1971- Fugit irreparabile tempus. Reprezintă sfârşitul unui vers din Virgilius (Georgicele III), care avertizează, că Timpul trece şi nu se mai întorce, fuge irecuperabil sau ireparabil, Le temps fuit irréparable.
Ca principiu de funcţionare a fost aleasă cugetarea lansată în anul 1695, de Jean de Santeul, poet francez-Îndreptăm moravurile râzând! Nu a lipsit nici citatul lui Balzac, acea celebră avertizare că orice călimară poate deveni un Vezuviu.
Fondatorul a plasat pe coperta diferitelor numere, câte un catren explicativ, precum,
1.-Tempus Fugit / Este evadarea, / Spre un infinit, / Căutând…savoarea; 2.- Prăvălie de oltean, / Fără uşă, fără geam, / Care are, berchet, / Spirit, vervă şi pamflet. Pe parcurs au existat şi alte variante la versul 2 şi 3, Oferim rime cu…hrean, / Totul în meniu complet, etc.
Nu putem vorbi despre revistă, fără să evocăm, în câteva rânduri, Cenaclul Epigramiştilor din Montreal. Acţiunea a fost considerată o premieră absolută pe continentul american, participanţii având pregătiri diferite, ca profil, nivel şi performanţe. Din acest motiv s-a adoptat unanim, chemarea stabilită de ctitor-Unii-s liniari în viaţă, / Alţii au un rang select, / La cenaclu, toţi, de faţă / Au statut egal, perfect. Versurile recitate au fost publicate în revista citată.
Din colectiv au făcut parte ing. Marius Fincă, prof. Traian Gărduş, poeta-ing. Melania Rusu-Caragioiu, lista fiind lungă. Mulţi nu mai sunt printre noi, dar trebuie amintite versurile lor. Soţiei, cadou aniversar – Iubit-o, iată, astăzi vin / Să-ţi dau cu toată importanţa, / Un ruj nebănuit de fin / Rămas pe buze de la…Tanţa! (T. Gărduş).
La rândul ei, talentata Eugenia Radu a pus săgeţile pe doi confraţi : Pe Gărduş, eu nu îl critic / Că ceva talent el are. / Dar…talentul e prea mic / Şi cravata mult prea mare ; Mi-am dus viaţa în eclipsă / Şi talentul irosit; / -Datcule! Tu ai o lipsă, / Că nu m-ai descoperit!
Economista, Cătălina Stroe, nu s-a lăsat mai prejos : Când a apărut le lume / S-a-ntâmplat înc-o minune; / Domnul, care a Dat cu zarul / Inventase calendarul / Şi să fie de bonton / A-nceput cu Ion şi-Anton.
Auzind vestea că la Montreal s-a înfiiţat o revista de epigrame, prietenul nostru din Piteşti, prof. Nic. Petrescu a trimis un catren dedicat fondatorului : Că-s corect şi galanton / Mă cunoşti şi cred că-l ştii; / Îl admir pe Ion Anton / Dat cu…multe alifii!
Cu ocazia lansării volumului Gloanţe cu dedicaţie, prof. Traian Gărduş a strecurat o ciupitură la adresa autorului, adică a coordonatorului cenaclului : La distinsa lui lansare / Vin doar feţe literare; / Meşterul, în varii nuanţe / Ne oferă numai…gloanţe!
Evident, că au apărut şi acei supărăcioşi, care deşi nu au fost nominalizaţi în versuri, brusc s-au simţit luaţi în furculiţă. Scandal mare, cu mers la Tribunal şi vai, vai.
În reuniunile de un umor la cote înalte, nu au lipsit epigramele şi distihurile uriaşilor în domeniu : 1.-Poezia fără rimă/ E o crimă (Nic. Petrescu); 2.-Poţi fi plin de doctorate, / Să ai diplome cu roaba, / Atestări şi masterate, / Dacă nu eşti om…degeaba! (Constantin Tudorache, Sfaturi).
Multe ar fi de spus despre acea superbă perioadă de început, dar ne oprim aici.