Interceptare
Nava interglactică își continua nestingherită zborul în spațiu, spre nicăieri, de oriunde. În jur, liniște, nemișcare; nimic, sau totul… La bord, plictisiți, câțiva astronauți, care nu mai știau de ce, de când se aflau acolo și nici până când, de unde plecaseră și nici încotro… Iar toate acestea parcă nici nu mai contau în vreun fel sau altul. Nava, oricât de mare ar fi fost, nu avea nimic nou de oferit; îi recunoșteau cu ușurință orice locșor, de parcă i-ar fi parcurs de „n” ori fiece milimetru.
Ingeniosul aparat care le asigura hrana funcționa fără probleme, deci nu aveau de suferit din acest motiv; la fel și în privința apei sau a altor băuturi necesare; o simplă atingere rezolva totul, într-o clipită. Dar hrana oferită, deși aspectuoasă, parcă nu avea nici gust, nici miros, deși gustul și mirosul pe care ar fi trebuit să le aibă nu le era cunoscut celor prezenți la bordul navei; totul părea sintetic, însă de moment ce avea darul de a potoli senzația de foame și de a asigura aportul de minerale, vitamine și tot ceea ce era necesar organismului uman pentru a funcționa fără probleme, la parametri normali, celelalte amănunte nici nu aveau importanță.
La un moment dat, alarma sună strident, aparent fără motiv. Astronauții se interesară totuși de ce. Semnalară apropierea unui obiect necunoscut. Nu părea o amenințare pentru uriașa navă, însă era necesar să afle despre ce ar putea fi vorba. Brațul robot al navei interceptă obiectul și îl aduse la bord fără probleme, într-o încăpere etanșă, încă neutilizată până în acel moment.
Prudent, comandantul se îndreptă spre acel loc, spre a examina obiectul. Deși încăperea era în interiorul navei și era etanșă, preferă să îmbrace costumul spațial, care-l ferea de orice neplăceri. Pătrunse în încăpere și privi prin cască obiectul; brusc, fără a-și da seama de ce, se simți cuprins de o puternică emoție interioară, de parcă ar recunoaște acel obiect rudimentar, pe care însă nu-l mai văzuse niciodată; tot de neînțeles i se păru faptul că i se părea a fi legat sufletește de straniul obiect, ce era în mod clar construit de ființe inteligente.
Se apropie. Câteva lacrimi i se prelinseră involuntar pe obraz și le percepu reci, însă în mod straniu îi aduseră o căldură sufletească de nedescris; se simți de parcă și-ar fi redescoperit originea, cumva, de mult uitată, atunci când citi inscripția de pe obiectul recuperat din spațiul intergalactic: VOYAGER 1…