SANDA BUDIȘ, RADIOGRAFIA UNEI VIEȚI (18 AUGUST 1926 – 16 SEPTEMBRIE 2021)

DIANA-MIHAELA PĂUNOIU

Abstract: The article addresses the life of Sanda Budiș, a prominent figure in the history of Romania and the anti-communist Romanian exile. The education she received during the interwar period, when she was a child and a teenager, contributed to the formation of moral values and democratic principles, which later guided her professional and personal path. The main objective of the article is to outline several important milestones from the nine and a half decades of Sanda Budiș’s life, milestones that highlight, in fact, the evolution of the Romanian state and society in several cultural and political registers. To achieve this objective, I used various documentary materials, mainly digitized archival documents, memoirs, interviews from the Romanian television archive, press, and periodical publications. The article aims to reveal how Sanda Budiș, born and raised in Greater Romania, in a democratic society, managed, throughout his life and the historical times he went through, to preserve his upright character, courage, and love for the country in which he was born and in whose service he remained, regardless of where he was.
Keywords: Sanda Budiș, 1926–2021, architect, the symbol of a world, historical times.

Sanda Budiș1 a trăit 95 de ani, în și sub mai multe timpuri ale istoriei, în și sub mai multe registre culturale și politice și, nu în ultimul rând, în mai multe spații geografice și istorice. A fost martor și parte a perioadei interbelice, a trăit cel de-al Doilea Război Mondial, a fost martor și, pentru o vreme, parte a României regimului comunist, a avut curajul să înceapă o nouă viață în „Lumea Liberă”, fiind membru activ al exilului românesc, iar în ultima parte a vieții sale a fost martor activ al societății românești postdecembriste. Nu în ultimul rând, a fost purtătoare a unor mărturii istorice și a unei memorii transgeneraționale2, din care și-a fundamentat, consolidat și păstrat valorile morale, spirituale și democratice ale înaintașilor săi și ale generației care a construit România Mare: „reprezintă o lume.
O lume așezată a valorilor, a credințelor, a temeinicului. Sanda Budiș este un fenomen.
De vitalitate, de frumusețe. De putere. … pentru verticalitatea caracterului ei. Rar am întâlnit un român autentic ce își iubește țara cu atâta sfâșiere. … este o lecție vie”3.
Articolul abordează viața Sandei Budiș, o personalitate marcantă a istoriei României și a exilului românesc, fiind construit din perspectiva importanței pe care educația primită, în familie și în societatea românească interbelică (timpul copilăriei și adolescenței sale), a avut-o în formarea principiilor și a valorilor morale și democratice care i-au ghidat, ulterior, parcursul profesional și personal. În analiza acestei problematicei am utilizat materiale documentare diverse, în principal, documente de arhivă digitizate, memorialistică, presa vremii și interviuri păstrate în arhiva românească de televiziune. Lucrarea își propune să contureze câteva repere importante din cele nouă decenii și jumătate ale vieții Sandei Budiș, repere care evidențiază, în fapt, evoluția statului și a societății românești în mai multe registre culturale și politice. Lucrarea își propune să releve cum un om, născut și format în România Mare, într-o societate democratică, a reușit, de-a lungul vieții și a timpurilor istorice pe care le-a traversat, să își păstreze verticalitatea caracterului, curajul, dragostea față de țara în care s-a născut și în slujba căreia a rămas, indiferent de locul în care s-a aflat.
Sanda Budiș s-a născut la 18 august 1926. A fost fiica pictoriţei Florica Grigorescu-Budiş (1898–1975) şi a generalului Alexandru Budiş4 (1896–1971). De asemenea, în familia extinsă, se regăseau o serie de personalități ale interbelicului românesc. De exemplu, datorită filiație pe linie maternă, Sanda era nepoata lui Horia Grigorescu, avocat și om politic, prefect și, de două ori, primar al Constanței, cu importante realizări edilitare în perioada interbelică5. De asemenea, mătușa sa Constanța, soția unchiului Cornel Grigorescu, era fiica Elenei Guran și a lui Mișu Chintescu, două familii reprezentative pentru istoria Olteniei. Sanda Budiș păstra o vie și plăcută amintire perioadei petrecută împreună cu familia lărgită în apropierea Craiovei, la Mihăița (județul Dolj), la conacul mătușii sale, Constanța (Tanți)
Grigorescu: „Duminicile se făceau hore, la care veneau tinerii din sat și împrejurimi, fericiți că aveau ocazia să vadă și să joace, în curțile întinse ale celor trei conace: al Anișoarei Petroianu și al lui Tanți Grigorescu, cele două fete ale Elenei Guran și ale lui Mișu Chintescu, plus ale lui Dan Defleury, băiatul lui Lili Guran și Nicolae Defleury, descendenți ai lui Tache și ai soției lui, Maria Geblescu. (Continuarea in documentul PDF)…